Exportul de materiale organice

Produsele exportate trebuie să îndeplinească cerințele țării importatoare sau standardele negociate prin acorduri internaționale de echivalență. Produsele exportate în SUA trebuie să respecte condițiile acordului de echivalență Canada-SUA semnat în iunie 2009. Toate produsele care îndeplinesc cerințele regimului organic canadian pot fi exportate în SUA, cu excepția produselor agricole derivate din animale tratate cu antibiotice. nu poate fi comercializat ca organic în SUA Canada explorează, de asemenea, alte acorduri internaționale de echivalență cu alți parteneri comerciali pentru a spori oportunitățile comerciale de export și pentru a asigura integritatea organică a produselor importate.

Certificare organică

Când luați în considerare certificarea ecologică, cunoașteți cerințele și acreditările necesare pe piața unde vor fi vândute produsele dvs. Când comparați organismele de certificare, asigurați-vă că au cerințele de certificare și acreditările necesare pentru a îndeplini cerințele pieței. Cel puțin organismele de certificare ar trebui să fie acreditate în conformitate cu Regulamentul canadian privind produsele organice. Unele piețe pot necesita acorduri de acreditare sau echivalență cu țări din Uniunea Europeană sau cu Standardul Agricol Japonez (JAS), Bio-Swisse sau alte sisteme internaționale de certificare organică. Pe măsură ce Canada dezvoltă acorduri internaționale de echivalență, necesitatea ca organismul de certificare să aibă aceste acreditări internaționale se va diminua.

Pentru mai multe informații despre certificare și linkuri către reglementările și standardele canadiene, consultați secțiunea Agricultură organică a site-ului web OMAFRA la www.ontario.ca/organic sau site-ul CFIA.

Perioada de tranziție

Primii câțiva ani de producție ecologică sunt cei mai grei. Standardele organice impun gestionarea terenurilor organice folosind practicile organice timp de 36 de luni înainte de recoltarea primei culturi organice certificate. Aceasta se numește „perioada de tranziție” atunci când solul și managerul se adaptează la noul sistem. Populațiile de insecte și buruieni se adaptează, de asemenea, în acest timp.

Fluxul de numerar poate fi o problemă datorită naturii instabile a randamentelor și a faptului că primele de preț nu sunt disponibile frecvent în timpul tranziției, deoarece produsele nu se califică drept „organice certificate”. Din acest motiv, unii fermieri aleg să se transforme în producție ecologică în etape. Culturile cu un cost de producție scăzut sunt cultivate în mod obișnuit în perioada de tranziție pentru a ajuta la gestionarea acestui risc.

Pregătiți cu atenție un plan pentru conversie. Încercați între 10% și 20% în primul an. Alegeți unul dintre cele mai bune domenii pentru a începe și extindeți suprafața organică pe măsură ce se câștigă cunoștințe și încredere. Poate dura cinci până la 10 ani pentru a deveni total organic, dar o abordare pe termen lung este adesea mai reușită decât o conversie rapidă, mai ales atunci când sunt luate în considerare constrângerile financiare. Nu este permisă producția în paralel (producerea atât a versiunilor organice, cât și a versiunilor convenționale ale aceleiași culturi sau produse pentru animale). Folosiți o igienizare bună, varietăți vizuale diferite, identificarea individuală a animalelor și alte sisteme pentru a menține separarea și integritatea produselor organice și convenționale. Înregistrările bune sunt esențiale.

Agricultura ecologică de succes

În producția ecologică, fermierii aleg să nu folosească unele dintre instrumentele chimice convenabile disponibile pentru alți fermieri. Proiectarea și gestionarea sistemului de producție sunt esențiale pentru succesul fermei. Selectați întreprinderi care se completează reciproc și alegeți practicile de rotație și de cultivare a culturilor pentru a evita sau reduce problemele legate de culturi.

Randamentele fiecărei culturi organice variază, în funcție de succesul managerului. În timpul tranziției de la convențional la organic, randamentele de producție sunt mai mici decât nivelurile convenționale, dar după o perioadă de tranziție de trei până la cinci ani, randamentele organice cresc de obicei.

Culturile de cereale și furaje pot fi cultivate organic relativ ușor datorită presiunilor relativ mici de dăunători și necesităților de nutrienți. Soia are, de asemenea, performanțe bune, dar buruienile pot fi o provocare. Porumbul este cultivat mai frecvent în fermele ecologice, dar este necesară o gestionare atentă a combaterii buruienilor și a fertilității. Respectarea cerințelor de azot este deosebit de dificilă. Porumbul poate fi cultivat cu succes după leguminoase furajere sau dacă a fost aplicat gunoi de grajd. Piețele pentru boabele de furaje organice au fost puternice în ultimii ani.

Adoptarea soiurilor de porumb și canola modificate genetic (OMG) în fermele convenționale a creat problema zonelor tampon sau a distanței de izolare pentru culturile organice de porumb și canola. Fermierii care produc porumb și canola în mod organic sunt obligați să gestioneze riscurile de contaminare cu OMG pentru a produce un produs „fără OMG”. Principala strategie de gestionare a acestui risc este prin distanțe de tampon adecvate între culturile organice și cele modificate genetic. Culturile polenizate încrucișat, cum ar fi porumbul și canola, necesită o distanță de izolare mult mai mare decât culturile autopolenizate, cum ar fi soia sau cerealele.