Cum făceau clujenii salată în urmă acum trei secole

Pimpinella anisum (anason)
Pimpinella anisum (anason)

Salata-i frate cu românul, asta e clar. Am mai scris aici despre menționări ale salatelor încă din timpul stăpânirii romanilor, am scris rețete din timpul lui Brâncoveanu și din perioada fanariotă.

Astăzi semnalăm o premieră și discutăm pentru prima dată despre salatele din Ardeal.

Înainte însă de rețetă, avem și un scurt moment publicitar personal.

Anunțăm cu bucurie enormă că editura GastroArt a trimis spre tipar o traducere eveniment: Cărtica meseriei de bucătar sau Cartea de bucate de la Cluj (1695) apare pentru prima dată în limba română, în traducerea istoricului clujean József Lukács, care semnează și notele explicative și studiul introductiv.  

Volumul marchează multe alte premiere mai mult decât demne a fi menționate și subliniate: cea mai veche rețetă de sarmale de la noi, cea mai veche rețetă de varză à la Cluj, cea mai veche rețetă de pâine de pe actualul teritoriu românesc. Nu în ultimul rând, “Pe baza argumentelor putem afirma că Sofia Tofeus poate fi recunoscută drept autoarea primelor patru părţi ale Cărticelei meseriei de bucătar şi, implicit, prima autoare de pe teritoriul României căreia i s-a tipărit o lucrare”.

Să vedem rețeta:

Salata mişculanţia [de verdeţuri amestecate][1]

 Ia nişte salată frumoasă, fragedă, frunze de salvie, frunze de mentă, pimpinelă[2], limba mielului[3], frunze de pătrunjel, hasmaţuchi, tarhon, frunze de chimen dulce[4] şi alte ierburi şi salate potrivite. Cum se fac şi alte salate, toarnă pe ele nişte oţet de vin bun, untdelemn sărat şi presară pe ele flori de limba mielului. Este o salată bună şi curată. Dacă îţi place aşa, presară pe ea nişte zahăr de trestie”.


____________________

[1] În original, Miskulántzia saláta. Se poate traduce prin salată de verdeţuri amestecate. Termenul maghiar provine din cuvântul italian mescolanza, care are înţelesul de amestec, amestecătură iar asta, la rândul său provine din cuvântul latin miscellanea, care înseamnă amestecat.

[2] În original, pujpunella. Este vorba despre Pimpinella saxifraga, cunoscut drept anason. Anasonul (Pimpinela) apare şi în Cartea de bucate din epoca Brâncovenească, la prepararea „rosolinului franţozesc”.

[3] În original, borrágó. Este vorba despre Borago officinalis.

[4] În original, köménylevél. Deşi cuvântul kömény pare să indice chimionul, de fapt este vorba despre planta Foeniculum vulgare, cunscut drept fenicul, molură sau chimen dulce.

   

Cosmin Dragomir

Credit foto: pixabay.com

Logo Facebook Logo Instagram