Sălătița- Baladă aromată culeasă de Madame de Frisée

Pe un bol - musai,

Cu un gust de rai,

Iată vin pe masă

Abia duse-n casă

Trei ingrediente

Ca trei condimente:

Unui-i măghiran,

Unu-i leuștean

Și-unu-i cel șofran.

Dar cel leuștean

Și cel măghiran

Mări, se-nverziră

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Când e cina-n zare

Ca să-l dezodoare

Pe acel șofran

Că-i de prin Iran

Și e cam exotic

Și-are iz erotic.

Dar cea sălătiță

Cu frunză verdiță,

Auzind tot planul,

Vorbi cu șofranul:

„- Dragul meu șofran,

Vezi că măghiran

Și cu leuștean

Vor s-o facă lată

Să-ți intre-n salată!”

„- Sălătiță dragă,

Nu mai sta pe șagă:

De-i adevărat

Ce mi-ai raportat,

Zi-i lui Măghiran

Și lui Leuștean

Să mă pună-n Mix

Și să nu dea chix,

Că-s sofisticată

Pentru o salată.

Să mai pună pui

Sau creveți fengshui

Și-un pic untdelemn,

Că n-o să-i blestem.

Iar ei, mai degrabă

Ar face o treabă

De s-ar duce-n supe,

Tocănițe, trufe;

Să se bage-n ciorbe

Să nu aibă vorbe!

Salata-i cu mine,

Nu cu fitecine!

Nu pui leuștean

Nici chiar măghiran

Într-o sălățică

Orișicît de mică!”

Morala, acum,

Pe bune o spun:

Salata-i beton

C-un pic de saffron.

Iar pe leuștean,

Ori pe măghiran,

Nu-i pui lângă creață

Doar pen’ că-s verdeață!

Logo Facebook Logo Instagram