Ce puseră vericii? „Susam” puseră - da' nu prea ieși

Susanul este o plantă originară din Orientul Mijlociu, India si estul Africii, cultivată îndeosebi pentru semințele sale, bogate în vitamine, minerale și acid oleic. Fructul susanului arată cam ca bamele și după uscare se desface ușor lăsând libere celebrele semințe. Cel mai răspândit soi e cel cu semnițe crem, dar întâlnim și susan negru, roșu ori maroniu. Printre cei mai mari producători de susan, la nivel mondial, se numără India, Etiopia, Sudanul ori Myanmnar.

 Ce nu se știe însă e faptul că în urmă cu aproape 200 de ani s-a încercat cultivarea susanului în Oltenia*.

„La Râmnicu Vâlcea se recomanda cultivarea susanului. Dvornicia Dinlăuntru trimite, la 9 aprilie 1832, o serie de instrucțiuni cu privire la cultivarea susamului, evidențiind calitățile nutritive și utilitatea plantei. Mai bun decât meiul, susamul ar fi bun și la fabricarea «untului de susam» sub două forme: «șărlanul» și «tahânul». Șărlanul e un fel de untdelemn, util ca aliment, ca ulei de candelă, ca grăsime pentru săpun sau ca materie primă pentru «doftorii», iar tahânul s-ar pune în «ciorba de post» sau «să face dintr’însul halva de cutie» are pțnă atunci fusese adusă din Turcia”, (Patimă și desfătare, despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750 – 1860, Constanța Vintilă-Ghițulescu, ed. Humanitas 2015)

Se vede treaba că nu susanul a ajuns cultura emblematică a Olteniei, din moment ce nimeni nu poate dărâma marele Praz - dar e remarcabil faptul că unii încercară ;) 

*ATENȚIE: Consumul moderat de susan în salate și oriunde poate genera accese de perfect simplu.

Cosmin Dragomir

foto: pixabay.com

Logo Facebook Logo Instagram